Am ajuns o planta carnivora

Pe bratele tale de m-as intinde si in privirea ta de m-as ascunde...dar chiar acum...

Iar in noaptile cu luna plina vreau sa alunec catre tine cu repeziciunea cu, care, cade fericirea catre tristete, soarele catre mare, iubita catre iubit...

Insa ai de grija caci sentimentele mele nu-s decat plante carnivore!!

Carnala reintalnire

Vanataile ce-mi tatueaza coapsa, un semn al osului in carnea mea, sunt trecutele imbratisari, cand tu-mi rastigneai trupul pe peretele casei tale...

de-ar fi sa te revad, iar si iar, in lumina te voi imbratisa, iar proprium strigat de placere iti va fi semn ca imbratisarea noastra nu-i praf de stele, ci pamanteasca si carnala reintalnire!!!

Da, si chiar plec...

De ce sa nu ma lasi sa plec...??

Pentru ca bagaje mototolite si amintirea ta sunt in geanta ce-a veche...am inghesuit si franturi de imbratisari, cioburi de luna...chiar si muscaturile acelea ale duhului launtric...toate-s cu mine, nu mai vreau sa-ti las nimic...si vreau sa plec!!

Da, si chiar plec...nu ma mai poti opri!

Prizoniera

M-ai tarat intr-o zona in care devin incet, incet prizoniera intre DA si NU...

Trecutul nu doare, dar prezentul cu tine ma ucide...

Pe veci a ta, acum...

Eu nu-s acum decat negru si galben si mov si moarta si murdara!

Tu esti rosu si alb,caci te-ai hranit din mine, rea faptura ingereasca!

Culeg doar lacrimi...si ploua...si stelele au inceput sa cada in plina zi...iar copacii sa zboare noaptea cand soarele rasare...si toate astea atunci cand eu incep sa iert...caci eu sunt doar liniste acum in goliciunea unui cimitir in care m-ai izbit...sunt pe veci pierduta, dar te pot ierta ca-s nefiinta!

Pe veci a ta de acum nemuritor de rece!

Ma-nconjoara nebunia...

Si ma-nconjoara nebunia...si gandu-i la tine dus, pierdut...e agonia realitatii...e moartea vie si nimicul plin...toate-s in mintea mea...si eu, si tu si ei...

Zambesc intr-un colt ascuns, e fals, e ireal , e cum nu pot dar vreau sa fie...

Pastrez o lacrima, mai mult nu, e pentru tine, mai mult nu meriti...

Visul meu nu a ajuns la tine, era salvare a sentimentului si-a ta, mirajul iubirii si caderea mea...

Ma pierd, ma pierzi...si tu...

Noapte buna, iubite!!

E douazeci si un minut...inchid ochii, dar nu pot sa dorm...

Noapte buna iubite!

Sau ramas bun?

Vei mai dormi si maine aici? Sau in patul altcuiva...caci poate acum alte brate te cer!

Ma tem de singuratatea de-a fi cu tine iar, asa ca ingramadesc intr-un ceas tot ce-am trait cu tine, il las sa treaca...deschid ochii larg, e douazeci si unu fix...e randul unei alte nopti de dor, dar e prea tarziu...

Imi e somn, e douazeci si unu si un minut...iar mie nu-mi mai pasa in ale cui maini fierbinti vei adormii!